AST'ÂMPĂR s.n. sg. Odihnă, liniste, tihnă, pace. ◊ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [Var.: (pop.) st'âmpăr s.n.] - Din astâmpăra (derivat regresiv).
Sursă : DEX'98 (29551)  - cata

Astâmpăr ≠ frământ, neastâmpăr, zbucium, frământare
Sursă : Antonime (69613)  - siveco

ASTÂMPĂR s. calm, liniste, odihnă, pace, repaus, tihnă, (înv. si pop.) tihneală, (înv. si reg.) paos, răzbun, (reg.) potol, stare, (înv.) asezare, asezământ, odihneală, păciuire, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-si mai afla ~.)
Sursă : Sinonime (172682)  - siveco

astâmpăr s. n.
Sursă : DOR (224523)  - siveco

ASTÂMPĂR n. (folosit de obicei în construcţii negative cu verbele a avea, a găsi etc.) Liniste sufletească; odihnă; tihnă; pace. ◊ Fără ~ a) neastâmpărat; b) neîncetat; necontenit. Ai ~ fii cuminte. /v. a (se) astâmpăra
Sursă : NODEX (323937)  - siveco